apus
noiembrie -n gravuri de catifea,
încă mai sunt ţipete prin grădină
şi frunzişul care lunecă galben
încă mai sună a ocarină spartă,
prin ziua scurtă se revarsă uşor
picuri de amintiri, fluvii moarte,
turme de dealuri din copilărie,
podgorii şi pescăruşi desenaţi pe cer,
chipuri şi voci care-au murit
în sufletul meu, şi mereu clopotele
depărtându-se ca nişte cirezi
într-o pădure de vis prădată
de flutiri albi şi de păsări albastre,
s-a desfrunzit şi gura ta de acel roşu
care mă ameţea,cuvintele se risipesc,
norii vin în haite să ne-nvăluie
cu ruine de amintiri care-ţi umbresc
obrajii tăi atât de îmbujoraţi altădată,
gura ta, fântână seacată de izvoare,
s-a topit în cântec de liră,
ochiul meu nu mai întârzie
pe gleznele de viori care cântau,
acum e tăcere, cerul se dilată,
pustiiri de toamnă fluidă care alunecă
prin geamuri, procesiune de nimfe,
plutim peste lucruri cu aripi de ceară,
ca doi zei morţi printre ruinele
unui apus târât prin Insulele Fericiţilor...
sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Comentarii
Mulţumesc pentru aprecieri Mimi.