Apusul sângeriu

Apusul sângeriu mai bate-n poarta 
de unde ai plecat, copil fiind...
și ți-ai sculptat cu mâini de piatră soarta
trăind, murind și iarăși mai trăind.
Apusul sângeriu bate-n fereastra
în care îți zâmbea un răsărit
și-ți arăta minuni din lumea asta,
făcându-te să crezi în infinit.
Apusul sângeriu bate-n portița
de unde ai fugit către destin
lăsând în urmă casa și ulița...
Aveai în mână pâine, sare, vin.
Apusul sângeriu te înconjoară.
Tu nu dorești să pleci, căci acum ai
în minte cântec dulce de vioară
și în urechi un tril duios de nai.
Apusul sângeriu mai bate-n poarta 
de unde ai plecat, copil fiind...
și fără arme te-ai luptat cu soarta
trăind, murind și iarăși mai trăind.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Draga Pop Dorina, multumesc pentru popas!

  • Draga Ciobotariu Maria, multumesc pentru trecere!

  • Draga Petru Platica, multumesc pentru popas, comentariu si apreciere!

  • Frumos! Mi-a plăcut mult, mai ales sfârșitul...

  • Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru popas si apreciere!

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->