Să rupem din aer aripile zmeului
şi să-l lăsăm să intre-n pământ
ca pe un învins în lupta dreaptă.
Să nu-i dăm apă nici când moare de sete,
prea mult am fost exploataţi de zmei
şi niciodată n-au fost darnici
mai mult ne-au forţat să nu ne iubim.
Nu ştiu cum şi-ar putea şterge păcatele
când nici nu le recunosc,
ştiu doar că există atâta neîncredere
încât nu pot ascunde ura care ne roade.
Ar fi spre binele tututor
voinţa de a face să se vindece treptat rănile
şi să creem un orizont pentru fiecare.

Comentarii