ţara lui Pann
hei, a sosit Pann pe câmpii cu toamna,
unde eşti tată, unde eşti mamă, unde sunteţi voi bunici,
să veniţi încă odată să vedeţi ce e pe-aici;
ieşi tată din groapă, ieşi mamă din groapă,
veniţi la agapă
că s-au copt strugurii-n vii,
sufletelor voastre dragi
ce-au dormit în colivii
le-am păstrat două pahare
ca să beţi şi voi din ele,
din stropul vostru de muncă,
vinişorul de pe luncă...
veniţi să vă dau de pomană mere
din bătaia vântului
să vă sărute pentru ultima dată
Pann, fiul pământului...
de când aţi plecat voi, s-au rărit pădurile,
au încărunţit văile, s-au înmulţit potăile,
ţara lui Pann e tot mai săracă an de an,
au dispărut din sat cirezi,
se plimbă moartea prin livezi,
pe şesuri vaste, prin noroi,
s-a umplut lumea de moroi,
ce vin acum, la ceas de slavă,
ca să mai taie câte-o glavă,
clopotul nostru încet-încet nu va mai bate,
se-aud sunând doar scândurile mari
prin brazii-nalţi pe care ăştia-i rad,
codru cu codru şi brăduţ cu brad;
aşa e viaţa făcută, dragă frate,
în lumea turtită, întinsă pe coate,
prea multe necazuri, prea mute păcate,
cine să mai facă dreptate?...
duminică, 19 octombrie 2014
-->
Comentarii
Frumoase versuri!