Mă-ntorc în ou şi-n sămânţă
cu lumina înlăuntru
pulsând
ca o inimă din stele.
Mă ştiu pe faţa pământului
poartă a sărutului
prin care în nemărginire trec
semenii mei
întrupaţi în iubire.
Am zăbovit în peşti şi păsări,
le-am smuls tot ce-i mai bun
şi am venit pregătit de revelaţie
ploii şi vântului să-i pun
fulgere pe cer.
Piatra, nisipul şi lemnul
mă zidesc pe pământ,
din rădăcini mă înalţă
arbore al iubirii
în pădurile nemuritoare
lângă tâmplele timpului.

Comentarii