O boare-nmiresmată lasă urme pe feţele unghiurilor,
bulgărele de smarald se joacă-n lumină
asemenii ochilor tăi când se iveşte curcubeul,
arc peste apele dimineţii limpezite de ploi calde
ce nu mai lasă alte amprente,
şipotesc doar din sunete de piatră mută
privind ca o pasăre cântătoare răsăritul.
Strălucire de inox taie cu lama aerul în fâşii
pentru că razele galbene fac risipă
de clipe cu muchii străvezii.
Desigur...
treacă peste mine zvonurile înşelătoare
cruzimea cu care-mi uit inima acasă
în alte trupuri topită.
Ce să mai iubesc când mă smulge depărtarea
din colţul de rai îndoit de tristeţe?

Comentarii