Ard...

 

 

mocnit, în mine, singur şi mă dor vreascurile

atârnate beteşug peste inimă. Când şi când,

o pală de vânt mă alină. Doar atunci mă fac

(ne)văzut

mie

şi voi vă încălziţi mâinile cât ţine

şi plecaţi mai departe. Eu, îmi aştept

cremenea să mă (a)prindă

în cădere.  

  

 

   

14.03.2014, ora 10,45’    

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->