Arde-n mine, iarăși dorul,
Să simt firul ierbii crud,
Sub un cer senin ca zborul
Gândului, ce-mi este nud.
Arde-n mine-n plină vară,
Vechiul gând, cam obosit,
Încrustând a lui povară
În iarba verde, fân cosit.
Arde-n mine o scânteie,
Ce clipește sub pământ,
A ascuns vrăjita cheie,
Ce-a închis visul înfrânt.
Arde-n mine, trist, tăcut,
Lacrima o las să curgă,
Amintiri de început,
În Înalt, la stea s-ajungă.
Arde-n mine-n zori de ziuă,
Cu aripi de vânt țesut,
Timpul împărțit în două,
Unul, cu drumul, durut.
Ard iubirea, amintirea,
Visu-nfrânt, acum, închis,
Arde lacrima, privirea,
Vor s-aprind-un paradis.
Cu pământul plin de flori,
Iar, deasupra-nseninare,
Stau ș-ascult cum te-nfiori,
Stiu, iubirea mea, te doare,
Dar, nu pot s-o scot din mine,
Are rădăcini adânci,
Lăcrimează azi cu tine,
Ce asculți din cer porunci.
-->
Comentarii
Superb.
Felicitari!