Din Argedava, prin câmpii aride,
Spre Istru un izvor se scurge lin,
Cu apele mocnind scântei candide
Și cu parfum de izmă și pelin.
Izvorul sapă maluri în surdină
De veacuri, întâlnind în drumul său
Mitropolii căzute în ruină –
Un loc pustiu, uitat de Dumnezeu.
Argessis uneori se mai înalță
Din ape să cuprindă în privire,
În noapte, orizontul fără viață
Și unde Luna nu dă strălucire.
Văzând aceleași ziduri părăsite
În negura uitării printre vânturi,
El își închide pleoapele-amorțite
Și iară se afundă în adâncuri.
Aici au fost cândva mărețe dave
Cu oameni puri, născuți demult în cer,
Copii ai lui Zamolxis, ce-n otave
Trăiau sub razele lui Lucifer.
Dar vestea astei lumi de zei pelasgici
Ajunse la Lupoaica din Apus,
Ce, dând târcoale printre munții dacici,
Pe Decebal cu cântec l-a sedus.
Se năpustiră haitele romane,
Strivind cu ură spicele de grâu,
La Apullum, Napoca, Herculane,
Să se adape din Eternul Râu.
Cu lovituri de falusuri în scuturi
Se salutau cohorte, legiuni,
Pândari mișei purtând pe frunte focuri
Și în privire fumul din genuni.
Pe la Drobeta ocoliră calea
Spre Sarmisegetuza, în Carpați
Și-atunci cu urlet răspândiră jalea
Prin codrii de amar cutremurați.
Cu-o mușcătură Dacia se frânge,
Lupoaica pe Zamolxis e stăpână;
Din gură printre colți îi curge sânge
Pe munți, pe codri, ape și țărână.
Cu gheara scormonind adânc în rană,
O vulpe a lovit acest popor,
Pe fruntea-i de tiran a pus coroană
Spunându-și Împăratul tuturor!
De-atunci nu au mai vrut în câmp să crească
Nici florile în farmecul divin;
Doar buruieni, ciulini, licheni și iască,
Iar apele au miros de pelin.
Și, peste veacuri, au venit creștinii
Purtând însemn de binecuvântare;
Ei cu biserici au strivit ciulinii,
Cu pâine și cu pești, cu grâu și sare.
Deși plăcut le-a fost întâi cuvântul,
Sub jug de legi pe oameni i-au strivit.
De-aceea s-a cutremurat Pământul
Și mii de mânăstiri a înghițit.
De-atunci, Argessis albia își crește,
Ca prin blestem biserici să dărâme,
Căci tot Lupoaica lumea o domnește,
Cu altă blană, dar același nume.
Un creator curat de va să vină
Să reînvie-ai cerului copii,
Argessis va aprinde iar lumină
Și-n veșnicie se va odihni.
-->
Comentarii
Reverență, Paul! Povestea rădăcinilor noastre atât de frumos pusă în cuvinte!