Argint viu
Se va îndepărta de drumul vechi ca de o piază rea
punându-se pe sine
partea lipsă a unui echilibru.
Deasupra
zideşte ce nu se poate zidi,
când se ţese intunericul şi ţâşneşte lumina
pe care n-ai ştiut-o vitează,
de va zbura din tine o pasăre
cântând
unde cântece nu se aud
şi nimeni nu vorbeşte.
Auzul meu va urca pe note
melodioase de ambient,
verdele crud al fructelor
alte culori înmiresmând...
Înaltul va fi un fir de orizont
aruncat peste un oraş
în care visez să fiu
un argint viu
care-l ridică mai mult decât se vrea,
cum o cădere e doar o fisură
pe unde trece lumina.
-->
Comentarii