Rece şi pustiu mi-e gândul
Şi privirea se-avântă în gol
Noaptea merg spre niciunde.
- Suflete, nu-ţi mai ascunde faţa!
Omul în dangăt de clopot
îşi face cruce
dă de pomană,
se-ascunde în rană,
rana se-nchide cu sânge,
săngele-i scrum,
îmi spuneai într-o seară.
- Îţi mai aminteşti?
- Cum aş putea să uit
cum m-ai bandajat ?
Armistiţiu
între un suflet cangrenat
şi copacul cu scoarţa arsă.
Timpul călătoreşte-n oglindă,
şi se-nchide în piramude
Ştiai, suflete?

Comentarii