Arvuna nopţii

Masca nopţii pe chipul astrului actor,
ce tristă pare scena lumii pâlpâind –
undeva, în sală, cineva clipind,
maestrul scăpând cuvântul din decor.

Linişte, doar bătaia ploapelor în gol,
lăsare de cortină în privire,
o pendulă măsurând o prabuşire
în singurătatea crinilor din hol.

Cât de adânc paşii ploilor în noi
prin frunzele toamnei sapă-n amintiri:
era pe când, prieteni, puteam fi iaraşi miri
şi toamna ce mult aur vărsa peste noroi.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 8 minute
mierea de pe ramuri (cybersonet CMLXXXV) prin Cronopedia
Acum 8 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 38 minute
Orizontul şters al lumii exterioare (sonetul XX) prin Cronopedia
Acum 38 minute
Mai Mult…
-->