Aseară, pe la șapte și ceva

[Veronica Șerban]

Aseară, pe la șapte și ceva,Timidă se arătase primăvaraCu sânul plin de aurite micșunele,De tinere zambile, cochete, curățele.Parfum de nopticoase* în urma eiÎmprăștiase domnișoara pe alei.La gard tresare scârțâind nervoasăDin somn trezită banca, somnoroasă.Un smoc de iarbă bătrân și ciufulit,Ca un moșneag de babă-ades bodrogănit,Își mătură bucata lui de moșioarăÎncetișor, cu barba ruginită și murdară.Zburliți mai îndârjit se iau la ceartăUn vrăbioi și scumpa lui consoartăDin șanț care să-aducă cel dintâiPentru copiii lor golași două gângănii.Cu ramuri zvelte înfipte până-n cerSe leagănă zâmbind un zărzărelFudul, nevoie mare, de câtă floareI-a explodat pe umeri de la soare.Sentimentale buruieni de pe câmpiiEșarfe verzi cu asortate pălăriiȘi-au pus aseară, pe la șapte și ceva,Când se-arătase timidă primăvara.Veronica Șerban

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Veronica Șerban]

Dorina, zâmbește și te veselește, primăvara te iubește!

[Veronica Șerban]

Ada, tu ești primăvara mea! 

Mulțumesc cu inima!

[Pop Dorina]

M-ai făcut chiar să zâmbesc,

Căci după primăvară tânjesc

Și-am citit cu admirație

Despre-o primăvară „cu rație”.

[Ada Nemescu]

 o încântare de poezie!

Bine te-am regăsit și aici, felicit postarea ta urându-ți o primăvară minunată, dragă Veronica!

cu admirație , aDa nemescu

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]