M-ai pus să văd nemişcarea
în golul în care respiră
numai vidul
şi naşte neantul.
În minte scântei aprind
idee după idee
şi pârjolul mă arde
asemenea dragostei femeii
care mă face s-aştept
pe jeratic.
Ştiind cum se perindă clipele lungi
ca notele pe un portativ şchiop
de sunetele nu se mai aud,
cântecul tău tăcere îl fac
şi curge prin aer.
Îmi vine să mă ridic în aer,
aerul să mă poarte uşor
în timp ce fulgi de zăpadă
lasă rece ideea
care se naşte albastră,
de mă întreb
cine o fură?
-->
Comentarii
frumos