Soarta e o prăpastie în care cădem
numai dacă privim prea mult în ea
(Lucian Blaga)
La mine-n suflet, locul tău era,
Cu timpul, l-a ocupat singurătatea.
Fără de tine anii îmi sunt grei,
Ce să mai fac de azi, cu anii mei?
De lângă mine-ai fost nedespărţit;
Ai fost bărbatul pe care l-am iubit!
Anii, cu tine-au fost bogat şirag,
Ai fost blajin, bărbatul meu cel drag!
Trăit-am viaţa ca în paradis,
Dar, totul s-a destrămat ca dup-un vis
Şi, de atunci eu plângâ din noapte-n zori...
Şi-n mine port aceiaşi vechi fiori.
Te port în gând, ca pe un straşnic vis,
Din altă viaţă pare că-i desprins.
Să ştii că noi nu te-om uita nicicând
Şi, seara într-o stea te văd zâmbind.
Nicicând nu te-om uita! Ai fost mereu,
Alăturea de noi, cu Dumnezeu.
În suflet te-om păstra, cât vom trăi!
Asta mi-e crucea! Ce-aş mai putea dori?
Craiova Martie 1997
-->
Comentarii
Va multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru faptul ca imi sunteti aproape!
Semn admirativ de citire pentru un poem născut din durere.
FRUMOS-SE SPUNE CA OMUL EVOLUEAZA PRIN DURERE....FERICIREA ESTE CEVA TRECATOR SI INTAMPLATOR IN VIATA OMULUI....FELICITARI PENTRU POEZIE !!!
Frumos poem