De femeie se agaţă întunericul
şi noaptea e în părul ei
cuib de ispite,
de se dezbracă luna
pe fereastră intrând
dorinţa-i se rupe din vise.
Palmele
încercând s-o respire,
impulsul nu-i mai dă stare
şi întâmplarea vine tot mai aproape
să o înfăşoare.
Atât de cuprinsă în fapt
din el nu mai iese,
de cuvintele mute
pot deschide la timp uşa
să intre iubirea.

Comentarii
Frumos poem...Felicitari!