Am fost atât de îndoielnic,
încât se supărau florile atinse,
copacii din jur miraţi plecau,
să se odihnească pe marginea drumului.
Am fost atât de posomorât,
încât cuvintele îmbrăcate în zâmbet
se furişau în tăceri,
de parcă totul s-ar concentra
într-un strat de ceaţă.
Aproape pe neobservate
m-am trezit într-un pustiu
cu vânt primejdios
şi nisipul din mine vânturat,
cum scapă femeile seminţele de pleavă,
să rămână bobul curat şi bun.
Acum sunt atât de schimbat,
încât nu mă mai vezi cum sunt,
treci pe lânga mine
ca o pasăre cu aripile frânte.
Mă crezi fantoma celui care-am fost -
un pom frumos fără rod.
-->
Comentarii