Atâtea măști căzute

 

Atâtea măști căzute

zădărnicesc chemări

și mușc atunci din noaptea

încremenită-n mine

și sufocarea crește…

Am să deschid fereastra,

să îmi culeagă toamna

căințele uscate.

Nu vezi cum se agață

cu atâta încleștare

și iadul îndoielii cum face și desface

în dimensiuni mărunte

distanța dintre noi…

de nu pot defini speranța de himere

și fiecare pas, de-l vrut-am înainte,

mă duce înapoi,

să îmi culeg din urmă neliniști și noroi?

Nu vreau o altă față sub tăinuiri să aflu

și nu mai am putere o hățișul să-l croiesc.

Ești tu…

sau chipul măsluit?

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Pop Dorina a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean ramura care nu se frânge (cybersonet DXCIX)
Acum 11 ore
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean Finicul care opreşte căutarea
Acum 22 ore
Finicul care opreşte căutarea prin Cronopedia
Acum 22 ore
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Finicul care opreşte căutarea
Acum 22 ore
Mai Mult…
-->