Îmi scutur zdrențele sufletului alterat
Aproape că nu mai exist,
Dar am puterea să învăț să trăiesc despicat
Adulmecându-mi destinul îmbibat în pesimism.
Să mă mai nasc o dată
Cui i-ar mai folosi? De ce atâtea zbateri?
Durerea sau poate fericirea mutilată
De zilele înghețate vor reveni?
Și atunci de ce? Rămân un mort,
Dar împrumut cadavrul din oglindă
Trupului meu smintit, fiindcă socot
Că sufletul la licitație vrea să mă vândă.

Comentarii
Îmi scutur zdrențele sufletului alterat
Aproape că nu mai exist,
Dar am puterea să învăț să trăiesc despicat
Adulmecându-mi destinul îmbibat în pesimism.
Se pare că întodeauna avem puterea să învăţăm să trăim ,,despicat, Adulmecându-mi destinul îmbibat de pesimism'', dar agăţându-ne de speranţa că mâine, poimâine, va trece şi ne va fi mai bine.
Vă mulțumesc pentru apreciere, doamnă Agafia și domnule Mihai Ștefan Arsene.
Eu îți mulțumesc pentru popas, dragă Aurelia. Zbaterile pe care le-ai lecturat mi-au făcut cu ochiul din arhiva poeziilor personale și... le-am scos la lumină.