Autopsie

Îmi scutur zdrențele sufletului alterat

Aproape că nu mai exist,

Dar am puterea să învăț să trăiesc despicat

Adulmecându-mi destinul îmbibat în pesimism.

 

Să mă mai nasc o dată

Cui i-ar mai folosi? De ce atâtea zbateri?

Durerea sau poate fericirea mutilată

De zilele înghețate vor reveni?

 

Și atunci de ce? Rămân un mort,

Dar împrumut cadavrul din oglindă

Trupului meu smintit, fiindcă socot

Că sufletul la licitație vrea să mă vândă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Îmi scutur zdrențele sufletului alterat

    Aproape că nu mai exist,

    Dar am puterea să învăț să trăiesc despicat

    Adulmecându-mi destinul îmbibat în pesimism.

    Se pare că întodeauna avem puterea să învăţăm să trăim ,,despicat, Adulmecându-mi destinul îmbibat de pesimism'', dar agăţându-ne de speranţa că mâine, poimâine, va trece şi ne va fi mai bine.

  • Vă mulțumesc pentru apreciere, doamnă Agafia și domnule Mihai Ștefan Arsene.

  • Eu îți mulțumesc pentru popas, dragă Aurelia. Zbaterile pe care le-ai lecturat mi-au făcut cu ochiul din arhiva poeziilor personale și... le-am scos la lumină.

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->