Ciori!
Prea multe ciori,
pe-un cer de-un albastru mănăstiresc.
Oare cum or fi făcut albastrul de voroneţ?
Căci verdele ăla franţuzesc
îl găseai pe toate gardurile.
Acum şi ăla e „pe sub mână”.
Nu cred în reţetele albastrului,
eu aş zice de-un timp al vredniciilor,
în care binecuvântările se-aruncau,
peste lume, aşa la grămadă!
Că şi duhovnicilor le întrecea
de la atâta rugăciune şi post.
De-aceea invidiez cu furie
universul paralel din baie,
din oglindă!
Acolo deşi pare cunoscut
parcă totul se face altfel.
Am ajuns să ating cu degetele oglinzile,
în speranţa de-a intra.
Am auzit la ştiri că nici norii
şi nici vântul ăsta nu-i al nostru.
C-ar fi proprietatea unei corporaţii,
ce mişcă cerul ăsta, cum vrea ea!
În locul lanului de maci
o mulţime de ciori
neriverane
şi multe flori mici,
necunoscute.
A rămas acest teren
golaş,
într-o formă destul de
umană,
ca un suflet dolofan
înflorit,
cu tristeţi.
-->
Comentarii
Mulţumesc Mihaela şi Agafia. Îmbrăţişare!
Recitit cu placere
Ciori!
Prea multe ciori,
pe-un cer de-un albastru mănăstiresc.
Oare cum or fi făcut albastrul de voroneţ?
Căci verdele ăla franţuzesc
îl găseai pe toate gardurile.
Acum şi ăla e „pe sub mână”.
Nu cred în reţetele albastrului,
eu aş zice de-un timp al vredniciilor,
în care binecuvântările se-aruncau,
peste lume, aşa la grămadă!