Când ochii lupilor se-aprind,
pădurile
devin fosforescente
sub pielea vie, oasele
uită psalmii
de rugă, de blestem, de vindecare
Fiara
îşi ascute ghearele
Nimicul urmează
să-şi primească prada
Gândul
dispare în negând,
sensul, în nonsens,
rostul îşi pierde rostul, şi
raţiunea
intră în cuşcă
şi azvârle cheia
reversul ei
să-şi poată naşte monştrii.

Comentarii
Frumoase versuri Anca!