Azi am uitat că mai sunt,
Un nor se juca cu umbra mea
Şi o vrabie îmi furase genele
Să poată privi spre soare.
Azi exist în cel de ieri,
Rămâne un gol insesizabil,
Nimeni nu se întreabă
De ce nu mai am prezentul,
Lipsa mea este aproape acceptată
Ca o soluţie la aşteptările altora,
Doar sentimentele de uimire
Citesc ziarele cu ultime dezastre,
Azi am uitat că mâine voi fi
Doar pentru a-mi împrumuta paşii
Unei ploi ce vă va învăţa
Mersul albastru,
Coborârea in piţta de vechituri
Pentru ca sǎ-mi vindeţi -mi inima pe violoncelul
În care vă ascundeţi partitura
Recviemurilor personale.
-->
Comentarii
Uneori te resemnezi, doar pentru că așa consideri că liniștești apele tulburate de alții, dar dacă este numai uneori...
V-am citit cu drag!