sau poate de moarte
te caut să mă recunoşti
să-mi fac un dar din trupul tău
în care gândurile dospesc agăţate în cuvinte
adulmecă tulburate rotirea eternă a universului
rezemată pe o lacrimă răsucită
în moştenirea fătului nenăscut încă
de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă
crezi că te voi lua de mâna risipindu-mă
în parfumul eternităţii tale
deşertăciune gravă definitivă
ascultă cum sapă pământul hohotind
nimicnicia ţărână din ţărână
flori sufocate de drum înfloresc în păsări
îmbătate de aromele infintului
din amurgul meu lipsesc
braţele tale înfipte în stele ochii
arc peste trupul încercuit în neliniştea
depărtărilor toate încap aici înlăuntrul
cândva se vor risipi în altă ţărână oglindă
gânditoare a universului tristeţea ta este
că nu te poţi recunoaşte în tine
cel plecat cel venit .
-->
Comentarii
Frumoase versuri!