Azi mă privesc...

1979323411?profile=original

Cândva, în suflet, am avut furtună,
Din el n-a mai ramas nimic acum;
Ardea cuprins de-o dragoste nebună,
Şi focul viu s-a transformat în scrum

Azi mă privesc şi parcă nu sunt eu,
Căci suferinţa iară m-a cuprins,
Iar focul dăruit de Dumnezeu,
Funinginea durerii mi l-a stins...

Tăceri străvechi s-au adunat în mine,
Vreau să cobor cuminte în alt timp...
Sunt singur şi aştept noaptea ce vine,
Să pot păşii-n tăcere spre Olimp!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->