Dispariţia lui Beni a provocat unele schimbări în ordinea cartierului, dar nu cine ştie ce. Foştii clienţi, încă neinformaţi, ajunşi la uşa frizeriei, pot citi pe geam un anunţ scris cu ruj de buze de câtre acra văduvă a fostului Beni: „Firmă de vânzare”.
Ceilalţi?
Profesorul Pop şi-a schimbat traseul mai spre centru.
Colea s-a retras la noul domiciliu „forţat” oferit de cocheta Gina, care şi ea şi-a îmbunătăţit părerea despre partea bărbătească a lumii, Colea având evident un rol educativ foarte impotant.
Scarlat s-a evaporat la fel cum a apărut, probabil tot cu „Foamea” CFR-ului. Va lua o bătută ca la carte de la cei ce i-au umplut geamantanul şi va fi pus la muncă până recuperează ce a pierdut. Asta în cel mai bun caz.
Ilie? Văzându-l că unblă de colo-colo fără a-şi găsi un rost, Maricica se ia de el:
- Ia nu-l mai jeli pe Beni, că nu mai ai mult şi-l regăseşti acolo-n deal, unde n-o să vă mai deranjeze nimeni, nici măcar fiscul.
- Dacă nu apari şi tu pe-acolo ca să ne strici liniştea.
- Nici o grijă! Mă mut la ţară, cât mai departe, la umbra salcâmilor.
- Mă gândeam eu!
- Ia, nu te mai gândi! Uite bani şi sacoşă, du-te la piaţă şi adu-mi o varză, da’ vezi, să nu-mi aduci din aia crescută pe plută, că o mănânci singur, să te îmbălsămezi ca o mumie, că tot ai început să semeni cu ele. Hai, fă-te util societăţii care îţi plăteşte pensia! Varzăăă!
- Am muncit pentru pensia...
- Şi ce!
- Cum?
- Lasă! Vorbim altădată. Am nevoie de varză, că de fasole zici că te-ai săturat şi suntem în post.
Iese bodogănind:
- Varză!
Mergând spre piaţă conform indicaţiilor primite, Ilie se opreşte mai în marginea cartierului, fiind atras de o mare zarvă şi forfotă în zonă.
- Ce se întâmplă aici? îl întreabă pe Mişa, alt privitor curios.
- S-a întors Tractor de la englezi şi îşi mută casa mai la deal.
- Ce mută?
- Casa.
Ştiindu-l cam pus pe glume şi uneori chiar mincinos, insistă:
- Ce mută?
- Casa.
- Mă iei de prost?
- Nu, nea Ilie! Stai să vezi! Zice că pe-aici va trece şoseaua de centură şi vor fi mai multe demolări, iar el, ca să nu fie prins nepregătit, îşi mută casa.
Neîncrezător ca toată lumea, Ilie urmăreşte manevrele dirijate de un bărbat mărunţel, dar vânjos şi foarte energic, pe care oamenii îl strigă Tractor.
- Ce naiba face? întreabă altcineva.
- Nu vezi? explică Mişu. Şi-a făcut o temelie mai într-o parte şi acum, fiind zăpadă, încearcă să tragă casa pe ea.
- Vreau s-o văd şi pe-asta! mai spune careva.
Casa, cu acoperişul, ferestrele şi uşile demontate este prinsă cu un brâu de scânduri groase peste care este trecut un cablu de troliu.
Tractor, călare pe un tractor cu roţile cât casa, accelerează uşor până întinde cablul. În acelaşi timp, din spate se propteşte în casă un buldozer.
- Acum! strigă Tractor, accelerând din ce în ce mai tare.
- Nu-i întreg la minte! Casa se va face bucăţele! cobeşte cineva.
- Măcar şi-o face cu mâna lui, îşi dă cu părerea Mişu.
Casa bătrânească, fiind din lemn, nu se surpă, începe să alunece încet pe tălpile de lemn şi se aşează cuminte pe noua poziţie cu o uşurinţă incredibilă pentru asistenţă, dar şi cu mai multe crăpături
- Na! Am avut gură spurcată! se bucură cârcotaşul, chipurile compătimitor.
- E dat dracului Tractor ăsta! apreciază Ilie nebăgându-l în seamă.
- Aţi văzut, mă? strigă Tractor mulţumit: Flower to ear!
- Ce-a zis, ce-a zis? se întreabă unii pe alţii.
- Floare la ureche, pe englezeşte, îi lămureşte un tânăr. E şmecher!
Şmecherul îşi încheie manevrele, coboară de pe utilaj şi îşi cheamă ajutoarele:
- Veniţi să vă cinstesc, băieţi! A ieşit exact cum am vrut. O repar şi fac restaurant acolo, iar şi mai la deal îmi fac o casă nouă, unde să nu mă mai ajungă nimic.
- Omul a avut curaj şi i-a ieşit faza până la urmă! îl laudă Ilie păşind spre oraş.
Alături de el şi cu chef de vorbă, Mişu.
- Da’ tu, unde ai plecat? îl întreabă Ilie.
- Mă duc să-mi iau nişte pilule de somn,
- N-ai somn că ai grija altora!
- Ei şi mata, nea Ilie! Eu cred că Tractor ăsta şi-a făcut relaţii sus! continuă Mişu. De unde ştie el ce va fi mâine prin cartier?
- Ce relaţii, omule? El a stat vreo zece ani în străinătăţuri şi are mintea mai dezgheţată. O fi citit şi el pe undeva. Noi suntem proşti, că ne uităm numai la televizor. Chiar aşa! Tot ne este în drum, hai să vedem afişierul de la primărie.
În holul primăriei, Ilie şi Mişu studiază cu interes mulţimea de informaţii afişate pe doi dintre pereţi. Ilie descoperă ce căuta:
- Uite aici, proiecte demarate! Tractor are dreptate: „În curând vor începe măsurătorile topografice la drumul de centură...”
- Am găsit şi eu ceva, mai intresant. Fii atent Ilie: „Primăria are în vedere noi investiţii în bla, bla, bla...” Îmi vine să plâng!
- De ce?
- Sunt nişte mincinoşi!
Ilie cască ochii. Mişu, mincinosul recunoscut de toată lumea, îi face mincinoşi pe ceilalţi. Cum vine asta? Aşa de grav să se fi înşelat lumea în privinţa lui?
- Eu m-am hotărât! mai zice omul.
- Lămureşte-mă?
Plimbându-şi ochii dintr-o parte în alta, de parcă ar căuta un duşman nevăzut, Mişu explică pe un ton confidenţial:
- Măi, viaţa asta-i de căcat. Munceşti ca prostul ca să alimentezi lăcomia altora şi? Mai am vreo douăzeci de ani de muncă. Pentru ce? Cu ce mă aleg? Cu un coşciug, ca Beni. Eu nu mai înţeleg rostul vieţii. Mă călugăresc.
- Şi nevastă-ta ce zice?
- Nevasta e în Italia şi nu cred să mai vină înapoi.
- Păi nu spuneai că adunaţi bani să faceţi şi să dregeţi?
- Aiurea! Ce era să spun? Cred că şi-a găsit un macaronar pe-acolo. M-a părăsit, Ilie! Adio şi-un praz verde!
- Şi tu eşti singur acum?
- Sunt cu fiul meu. E la liceu şi-mi ccre mereu bani să se ducă la discotecă.
- Şi îi dai?
- Îi dau când am, da’ mai mult n-am.
Nici Ilie n-are cuvinte. Tace.
Cele scrise pe afişierele de la primărie par a se adeveri, deocandată. Prin cartier au început să mişune tot felul de specialişti topografi şi ce-or mai fi ei. Fără nici o jenă sau încuviinţare, aceştia încalcă proprietăţile oamenilor, călăresc gardurile, stârnesc câinii. În câteva zile au stabilit traseul şoselei. Pentru construcţia ei trebuie strămutat jumătate din cartier şi nu toţi au norocul lui Tractor. Beleaua e cât casa.
Şi dintr-odată a venit iarna. Iarnă nu glumă. Sobele duduie, coşurile fumegă. Afară miroase a plastic, a cauciuc, a tot ce arde. Vai de capul greierului!
Drumurile sunt pustii. Specialiştii în şosele s-au ascuns. Probabil vor reveni la primăvară sau, mai corect, nu vor reveni deloc. Proiectele vor fi făcute în birouri şi nu se vor potrivi niciodată cu ce-i pe teren.
Jale mare. În loc de ghiocei, Martie a venit cu flori de gheaţă.
-->
Comentarii