cel care,
pe pragul nopţii, începe
să scrie poezii
e-un suflet generos
nici n-ar putea să fie
altcumva
deschide larg fereastra
şi le dă drumul…
porumbei călători
fără o ţintă-anume.
Când obosesc,
se-aştern pe-un pervaz;
dacă fereastra se deschide,
le lasă sub icoană
dacă nu,
lumea e largă…
plină de ferestre şi
cărări de aer, diafane…
se va deschide, totuşi,
o fereastră
şi un surâs de sfânt,
într-o icoană…
Comentarii