un bătrân pe o stradă pustie
trăgea după el timpul,
era miezul nopții
şi un felinar orb
abia mai lumina orologiul
din turnul sfatului,
noaptea era neagră și rece,
iar câinii lătrau
la secundele şi minutele
târâte pe caldarâm,
bătrânul se învârtea într-un cerc de eșec
fără să-și dea seama
că nu unește cele două drepte paralele
și nici nu intră
în perpendiculitatea
drumului spre casă,
pantofii i se rupseseră în picioare
și căuta continuu
să-și plăsmuiască sufletul în trup
respirând adânc femeile
ce le vântura noaptea
prin tablourile închinate
pulberilor pământene,
noaptea era pe sfârșite
iar bătrânul trăgea în continuare
felinarul după el
și continuu se învârtea
într-un cerc al minții
nedeslușit de nici o ecuație matematică.
-->
Comentarii