Bătrânul tată

Bătrânul tată care ne-a crescut
S-a dus de printre noi, e mort demult ...
Nici lacrimile nu-l întorc din drum ,
Speranţele-i sunt azi, făcute scrum .

Şi-aşteaptă-n locul lui menit din cer
Feciorii, la o margine de drum ,
În lumea-mbălsamată de mister 
Brodată cu al sufletului fum .

Ce rost că-n urma lacrimi au rămas?
Ce rost un doliu fluturând în gând?
Mormântul gol de suflet şi de ceas 
Rămas e-n noi şi-n fiecare rând .

Ceva mi-o aminti, cândva, de el...
Nu numele pe cruce scris, nici visul,
Speranţa că-ntr-o zi am să-i aştern
Sub talpa lui bătrână, paradisul.

Lumina lumânării am s-o las 
Să lumineze moartea nopţii sale,
Să-mi strige jalea a clopotului glas 
Iar el să nu mai rătăcească-n zare 

Ce lungă-i calea în eter... Va fi 
O zi pentru o-ntreagă omenire.
Murim, ne naştem, spre a retrăi 
Aceeaşi veche, nesfârşită lume.

Bătrâne tată, voi veni şi eu...
În lume voi lăsa doar amintirea.
Mă cheamă urma celor care-au fost...
Le răsplătesc acum, nemărginirea.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->