baladă
ca ulise vin din luptă,
prăfuit de marșuri lungi,
cu o sete ne-ntreruptă
osteneala să-mi alungi.
ne vedem în basme albe,
străjuind același vis,
să-ți aduc atâtea salbe,
ca o creangă de cais.
spală-mă deja de jale,
ca să fim mereu ferice,
să pornim pe altă cale,
cu miresme și aglice..
să trăim ca înainte,
țărm de aur și cleștar,
cu o dragoste fierbinte,
să plecăm în lume iar.
căci în buză de amurg,
toate cântecele dor,
toate râurile curg,
spre o mare de amor.
să plecăm dintre dureri,
ca un cântec de clavir,
să lăsăm ziua de ieri,
doar bătută de zefir…
nu te mai uita în urmă,
ne dor rănile ce-au fost,
visele ce ni se curmă,
nu mai au azi nici un rost.
duminică, 10 februarie 2013
-->
Comentarii