Încerc să visez cu ochii deschisi,
Să zbor prin infinitul cerului albastru,
Neatingând deloc pământul,
Văd aripi volatile de cocori,
săpând adânc suspine pe razoare de nori,
Strâng raze despletite din curcubeul multicolor,
Să cern în sunetul lin de violine, petale de rouă peste noi
Să chem luna cu sclipiri de argint,
Să arunce voal de stele peste vise,
Să alunec prin gândurile-ţi cu pas de catifea,
Brodând cu fir din lacrimi taina iubirii....
Să caut haotic destinul neînduplecat ,
Ce dăltuieste neobosit în inimi, aspre dureri
Îmi strig dorurile viscolite cu flori de cireş amar,
în clipa de agonie,
Frenetica iubire,
o nebunie se naşte din visele-nrobite de dorinţă,
Convoi de vise din nopţile împietrite fără lună,
Se oglindesc obraznic în ochiul enigmaticului corb
Baladă tristă cânta, suspina aprioric EU-ul meu...
Mi-ai spus doar atât:”îmi place sufletul tău frumos !”
În liniştea sihastră a fiinţei mele,
Lacrimi calde au picurat în labirintul inimii!
Pictând pe pânza vieţii gândurile răvăşite,
Te-am visat pe tine suflet pribeag,
tu vesnic rătăcitor prin lumi pierdute,
Vraci al durerii mute, risipite-n noi...
O ce minune!...deci pot fi si cuvinte sublime.....
Ce nimeni.. demult tare...aşa ceva nu-mi mai spune!
Aurore boreale înfloresc în mine,
Cernute prin iarna suferinţei mele inutile....
Spiritu-mi răstignit pentru iubire moartă,
Coroană de spini aruncă pe trăiri demult uitate,
Mor câte puţin în fiecare zi de nepăsarea lumii cea ingrate....
Pe drumuri zdrenţuite rătăcesc ca o nomadă,
obosită de doruri neîmplinite......
Aş vrea să îndrăznesc din nou şi să învii...
Îmi este frică în visul meu de-atâta singuratate..
acum te intreb...
dacă te-aş aduce-n el...ai să vii ?
-->
Comentarii