Banca amintirilor

 

 

Sunt pe banca de întâlnire şi stau de vorbă

în limba noastră, a amintirilor, cu tine, tată.

 

Şi tac şi ascult şoaptele vuite. Nu ştiu dacă de Suflet sau de vânt.  

Nu le înţeleg acum. Le strâng pe toate şi-n noaptea care bate la uşa zilei,

am să deschid ochii, să le simt strigătul de dor (cu)prins de piept în zilele

în care am lipsit şi păsările cântă şi pământul foşneşte a muguri de viaţă şi verde.  

 

Voi învăţa să citesc liniştea?      

 

 

16.03.2015, ora 17,54’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->