Banca cerului

 

 

Pleoapele s-au ridicat din zori peste apusul din noapte. Privesc

cerul şi toate-nfrăţite într-o horă de lumini, descătuşează drumuri

înţepenite de minte cu trupul îngenuncheat a rugă şi sufletul călăuză

 

prin munţi,

cărări

şi şoapte,

 

tăcerea (mă) urcă în trepte de nori-sărbătoare

şi cânt în parade cu oameni agăţaţi de o lume

ce nu e a lor şi lacrimi de dor se aşează îngheţate

 

la banca noastră, tată.

 

Amintiri de ieri pentru mâine

din noi, în trei, trei culori şi trei,

noi trei – eu, tu şi sufletul.                          

 

 

29.11.2015, ora 13,50’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->