Norii s-au aliniat la start, pe cer. S-au înghesuit atât de mult
încât niciun strop de ploaie nu mai cădea printre ei. Toţi
veneau spre mine şi eu aveam atât de multă treabă azi,
să lenevesc cu privirea pe ruginiul toamnei.
Nu-mi rămâne decât
să mă aşez la umbra lor şi
când soarele se va plictisi să fie udat,
să alerg cu dorul, să culeg,
să strâng un buchet
de flori
din frunze,
să ajung să-l pun strajă luminii de la banca noastră de întâlnire.
Îţi aduci aminte Suflete?
Banca noastră unde ne întâlneam şi ghindele săreau
de bucurie, din stejar în ritmul acela, ritmul muzicii mute.
Doar noi eram, dincolo de noi nimic. Aştept.
11.09.2015, ora 13,00’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Agafia, o noapte binecuvantata, Marius
Frumos!
multumesc din suflet Lenus, o seara asa cum ti-o doresti, Marius