şi bate ca nebuna-n piept. Vroia să-l spargă
şi mă-ntrebam cine. O dădusem la înot
mai demult, să-nveţe să alerge
pe canalele trupului meu. Nu ştiu cum,
aflase de o fisură şi a plecat. Demult. Inima.
S-o fi întors
fără să-mi spună?
Să-mi spună
acum
că a obosit?
O las pe ea şi plec eu.

Comentarii