Degetele mele niciodată
nu ţi-au înmiresmat faţa
mâinile mele nu s-au îmbătat
de conturul trupului tău
braţele tale niciodată
nu mi-au îmbrăţişat tăcerile
buzele nu s-au deschis
vibrare de aripi
pe gura mea
cu păsările focului
poate nu eşti decât imaginea
sufletului meu
poate nu sunt decât ecoul
întrebărilor tale nerostite
iubirea este a mea
mereu a fost în mine
aştepta doar motivul
să-şi reverse efuziile
te-am adunat din peregrinările mele
din umbrele unei lumi
în mine crescute
tristeţea mea este
că nu pot să-ţi pipăi fiinţă
că nu pot să-ţi spun bun rămas
când voi pleca
când vei pleca
amestec neprezenţa şi neabsenţa ta
şi beau până la fund pocalul
beţiei supreme.

Comentarii
Delicată şi elegantă poezie întru iubire...
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Frumoase versuri...Felicitări!