pata de mucegai
desenează o hartă ciudată
un singur continent
imens
verde gri
pe care sunt adunate toate naţiile
se întinde de la un etaj la altul
jilavă
scorojită
ca un obraz de femeie tânără
plesnit de un pumn nemilos
o privesc îndelung
încercând să desluşesc alte înţelesuri
ca şi cum aş fi ghicit în palma peretelui
dramele ascunse între ziduri
un gândac de bucătărie
rătăcit printre ruine
se chinuie să-și găsească
drumul spre casă
simt mucegaiul împăienjenindu-mi ochii
îmi mustește în pori
şi îmi acoperă inima
încetul cu încetul
ca o plagă rece şi acidă
vecinul de la trei îşi bate iar nevasta
înjură amarnic
cuţitul a rămas înfipt în uşa dormitorului
masa răsturnată în mijlocul sufrageriei
arată ca animal cu picioarele înţepenite
vinul curge pe gâtlej
precum sângele dintr-o înjunghiere rapidă
umerii ei tremură
durerea îi încinge tâmpla
lacrimile se încăpăţânează să curgă
becul ştirb din faţa uşii
luminează palid scările ciobite
ochi mort
lucind stins
peste o realitate
transmisă de la fața locului
la știrile de la ora cinci
nebuna de la șase
a făcut greşeala să deschidă uşa
cele zece pisici aleargă sălbatice
călcându-se una pe celălaltă
îmi sprijin umărul de peretele umed
igrasia îmi pătrunde în oase
mirosul îmi răscolește stomacul
neputința îmi înfige unghiile în carne
femeia strigă în continuare
săriţi mă omoară nebunul
mă omoară săriți
dar nu sare nimeni
uşile firave adăpostesc alte frici
stau încleștate și tăcute
și se holbează cu ochii negri ai vizoarelor
la nebunia generală
dincolo de lemnul mort
respiraţii întretăiate
şuşoteli
ochi fixaţi pe monoclu
profesorul pensionar de la cinci
îşi coboară anevoie gunoiul
îmi aruncă o privire neputincioasă
ridică din umeri
aşezându-şi mai bine ochelarii subţiri
pe nasul coroiat
oameni
dom'le...
oameni
Comentarii
Frumoase versuri