Am rupt o bucată de inimă şi am pus-o în altarul Tău
dar n-ai primit-o! ai aruncat-o spre cealaltă parte a trupului
umplându-se cu ruşine, căinţă şi regret.
Eu am rămas sfânta care sfinţeşte albul hârtiei
pe un colţ de masă, inima picura boabe de argint
clopotul bătea rar, îngerul, căzut la pământ,
şi-a strâns aripile adormind.
Mi-ai spus să iau parte la învierea regretelor
clopotul se auzea din ce în ce mai tare
serafimii luminau bucata de inimă
aproape uscată de ger
regretele înviau pe rând aşa cum stelele
dispar pe cerul renunţării
le piveam de la distanţă , cu indiferenţa
cu care priveşti un apus
niciun regret n-a lăcrimat pe bucata de inimă
boabele de argint cad tot mai rar.
-->
Comentarii
Vă mulţumesc mult.
Frumos... ! Foarte frumos acest poem al regăsirii de sine...
Superbe versuri!