Vară liniștită, frunzișul este verde,
Cosită bine de vânt, poiana înflorită,
Printre frunze soarele se pierde,
Numai vântul printre flori se agită.
Un bob de rouă strălucește pe frunză,
Printre bătrânii fagi apare un curcubeu,
În ochii mei soarele vrea să se amuze,
Desculță prin pădure merg mereu.
Lângă luminiș un mic ochi de apă,
Spre seară pe frunze am adormit,
Un bob de rouă alunecă pe pleoapă,
Stropii de ploaie mereu m-au trezit.
Se aud printre flori ecourile pădurii,
Boabe de rouă strălucesc pe frunze,
În pădure nu simt atingerea căldurii,
Soarele îmi aduce un zâmbet pe buze.
Vară liniștită în pădurea mare de fag,
Pe poteca luminoasă încet cobor,
Frumos alunecă pe chip razele șirag,
De frumoșii ani ai copilăriei îmi este dor.
12.03.2019
-->
Comentarii
Și mie îmi este dor...
Frumoase versuri!
Aleasă prețuire!