Bobul de muştar

A fost un dar,

Dar neaşteptat

E poate doar un divin har

De a primi un bob pătat.

El bobul de muştar, se ştie

E mic, prea mic ca bob

Dar când învie

Se face mare, dar nu snob.

Surprindere, neverosimil

Ne ducem viaţa cu nesaţ

De la fantasme, chiar la imposibil

Şi-apoi luăm viaţa iar la braţ.

El timpul trece nemilos

Eu îs bătrân

Iar tu vânjos

Tu bob de cel muştar păgân.

Dar va veni şi vremea cea

Când el cel bob va apuca

Să-mbătrânească şi să vrea

Să afle doar ceva, ceva…

Va fi mister, dar şi durere

Vor fi tot boabe, de muiere

Va fi să fie amorţit

El gândul de cel bob neprihănit.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->