boem
în beţia ta de vechi boem
fruntea
ţi-ai culcat-o pe-un poem
ca pe-un sfânt mormânt
bătut de glorii.
lemnul dulce, osul din părinte,
sunetul vocalei- cuib de miere-
seva care trece prin cuvinte,
inima-nflorită a-nviere,
toate se preling aşa de lin
într-o baltă mare de venin.
de-atâta trudă-i un izvor secat,
în care singur tu te-ai-necat,
precum cristalul curge într-o rază
durerea ta pe veci înlăcrimează..
14 septembrie 2011
Comentarii
Superbe versuri