Bucata mea de paine...autor Mihai LEONTE

[Mihai LEONTE]

BUCATA MEA DE PÂINE

 

Privesc la pâinea rumenită,

Ca o coajă de portocală,

Mi-e greu să rup o bucăţică,

Chiar dacă foamea mă răscoală.

 

Învins totuşi de imensa foame,

Întind mâna să rup, îndrăznesc,

Îmi vin în minte ale lanului coame,

Unduind peste câmpul strămoşesc.

 

Gura rupe cu dinţii, hămesită,

Macină, tocând ca o batoză,

Bucata de pâine, de apărare lipsită,

Cu o coajă neobişnuit de roză.

 

Atunci îmi vine în minte,

Cât de grei erau snopii cu spice,

Şi cum ne grăbeam cu secerişul,

Ca bobul bucălat să nu pice.

 

[Lenuş Lungu]

Felicitări! dl Leonte...Minunate versuri .

[Luciana]

Atunci îmi vine în minte,

Cât de grei erau snopii cu spice,

Şi cum ne grăbeam cu secerişul,

Ca bobul bucălat să nu pice.

Asa este parca altfel erau lanurile si alta era grija lui.Felicitari,ca intotdeauna mi-au placut poeziile postate,merci.

[Sauciuc Mihaela]

Secera unealta data uitarii...astazi nimeni nu se mai gandeste sau poate nu stie cum se secera graul,cum e sa cari snopii de grau si ce buna si gustoasa era painea atunci cand era muncita cu adevarat...Cu respect d-le Leonte,felicitari!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]