Cerul s-a strâns în buchet, azi, de crizanteme,
în primăvară. Îşi curge petalele din el, în pic
-uri mărunţi şi molcomi, de ploaie.
În ropotul strigătelor de dor,
cerşeam tăcerea să-mi şoptească
cuvinte,
vorbe
(pe care nu le-am învăţat).
Nu mi-am deschis umbrela şi ele nu aveau culoare. Pământul
se aşeza covor, paşilor mei. Era covorul roşu şi ud eram eu,
tot,
plin,
noaptea se aşterne şi stelele şi timpul torc zarea de mâine.
Albastru se-ntinde. Sufletul.
Pic,
pic,
pic...
22.03.2016 ora 20,08’

Comentarii