Buchetul cerului (lacrima tăcerii)

 

 

Cerul s-a strâns în buchet, azi, de crizanteme,

în primăvară. Îşi curge petalele din el, în pic

 

-uri mărunţi şi molcomi, de ploaie.

 

În ropotul strigătelor de dor,

cerşeam tăcerea să-mi şoptească

 

cuvinte,

vorbe

 

(pe care nu le-am învăţat).

 

Nu mi-am deschis umbrela şi ele nu aveau culoare. Pământul

se aşeza covor, paşilor mei. Era covorul roşu şi ud eram eu,

tot,  

plin,

noaptea se aşterne şi stelele şi timpul torc zarea de mâine.

 

Albastru se-ntinde. Sufletul.

 

Pic,

pic,

pic...

 

 

22.03.2016  ora 20,08’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->