Bucuria colţului de ochi (Sufletul)

 

 

Nicicând n-am fost mai tânăr, ca acum, tată. Nici

să plâng nu (mai) ştiu şi fluier la păsări sau mie

 

îmi cânt dorul uscat de urme.

 

Mă roade, macină răsăritul din apusul vremii de ieri

şi

gânduri, toate, dau năvală. Sunt slab, fără

putere, mă-ncearcă lacrimi pe la colţ de ochi

şi

cum să nu mă bucur?

 

A simţit că’s singur şi a venit. A întins aripile,

a încălzit frigul din mine, tremur eu sau mâna

mi-a rămas amorţită în lipsa de cuvinte.

 

Sufletul şi şoaptele lui.  

 

 

15.03.2016  ora 14,38’

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->