E septembrie și... plouă,
Vara-i iar o amintire.
Dimineața-i frig și-i rouă
Și-i mireasmă de iubire.
De ne place sau nu nouă,
Vacanța dă să expire –
E septembrie și... plouă,
Vara-i iar o amintire.
V-aș împărtăși și vouă
Despre-un gând în rătăcire,
Ce mă prinde-n ora două
Într-o lungă ațipire.
E septembrie și... plouă.
Comentarii
”E septembrie și... plouă.”
Plouă și la mine, așa cum a plouat și gândul dumneavoastră liric...
FELICITĂRI!
Totul e efemer în ciclul acesta al pământului. Sesizez o nostalgie bine venită. Nu îmi place totuși inserarea cuvântului „Vacanță”. Parcă strică nostalgia. În rest... m-a bucurat popasul!