Cu părul strâns într-o basma,
cu sorțul spânzurat la brâu,
tu măturai bătătura,
sub cerul toamnei vinețiu.
Pe un făraș ai adunat
nisip și frunze,după care
în casă-n fugă ai intrat
să-i dai copilului mâncare.
Pe sfoară între doi copaci
rufele-ai întins și-apoi
te-ai dus la vacă să îi dai
un braț de fân și-un pic trifoi.
Cu două pietre așezate
refaci rândul bordurii, iar
apoi te duci în curte-n spate
s-aduni ouăle din cuibar.
Cu poala plină de cartofi
ai pus ceva la fiert în oală.
Desculță că n-aveai pantofi
munceai din zori și până-n seară
Un fir de aur m-ai scăpa
de sub baticul desfăcut
dar n-aveai timp în graba ta,
palanu-n gard era căzut.
Băteai un cui că nu e modru
treceau găinile-n grădină.
În mână apucai un codru
de pâine că n-aveai odihnă.
Grădina cu drag o pliveai
fără să plângi că-i multă muncă.
Un dulce cântec fredonai
cu frunza de salcâm sub limbă.
Îți ridicai mâneca toată
pe braț de marmură muncit
și frământai pâinea-n covată
lăsând-o apoi la dospit.
Seara pe prispă odihneai
zâmbind așa satisfăcută
de toate grijile uitai
cu furca-n poală sprijinită.
Torceai un fir de gând cu drag.
Un rid stă încrustat pe frunte.
Un trubadur cântă sub prag
că n-are strâns nici un grăunte.
Mi-e dor de tine buna mea
de hărnicia-ți neîntrecută
de dragostea-ți ce m-ocrotea
de vorba ta acum tăcută ...
Azi, mă uit c-am îmbătrânit,
crud adevăr mă răscolește.
Copilăria s-a sfârșit
iar buna mea, nu mai trăiește.
de Gabriela Mimi Boroianu
16.03.2014
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
De suflet...Frumos, substanţial cu o descriere precisă
şi clară, de parcă o văd pe buna mea...nici buna mea
nu mai este de multă vreme...
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Ţup şi copilul din mine cu o poezioară!
.
Bunica - autor Aurora Luchian
poezie [ ]
Cu ochelarii pe nas,
Părul ca fulgul de nea,
Aşa e bunica mea!
O privesc şi parcă este
Zâna bună din poveste.
Atunci când o vizitez,
Mă simt de parcă visez.
În căsuţa mititică,
Mirosind a levănţică,
Totu-i curat, ordonat,
Şi mă simt ca-ntr-un palat!
Dintr-o vorbă şugubeaţă,
Multe lucruri mă învaţă!
Şi în privire-i găsesc,
Mustrarea când mai greşesc.
Seara când merg la culcare,
Patu-i curat şi e moale,
Cu cearceafuri apretate,
Fine şi înmiresmate.
Şi cu har, poveşti îmi spune,
Despre prinţi şi zâne bune…
Nu ştiu cât a povestit,
Că îndat’ am adormit.