Cu mintea hai-hui călăream printre stele
Cal focos ce mânca limbi de foc şi smicele.
El avea aripi mari ce-aduceau pe pământ
Vânt turbat, tunet, ploi, zările-ntunecând.
.
Auzeam, ca prin vis, cum plângea câte-o stea...
Căutam sus pe cer care este a mea.
M-am pierdut! Suspinam! Luna sta şi privea
Şi îşi puse în gând fericire să-mi dea.
.
A trimis mesager un luceafăr pe cer
Să mă scoată din vis şi din ziua de ieri
Cu sclipiri ca de jar zările luminând
Mi-a adus bucurii şi în suflet...şi-n gând.

Comentarii
Draga Mihail Toma, multumesc pentru trecere.
Draga Lenus, multumesc pentru aprecierea facuta.
Frumos poem...Felicitări!
Draga Aurora Luchian, multumesc pentru popasul facut si pentru apreciere.
Un text fremătător şi plăcut.
Felicitări!
Cu bucuria lecturii,
Aurora