Călător cu gândul

Starea de amorţire este bună

Privită prin desişul gândurilor

Că îmi aminteşte că-ntr-o lună

Voi fi tributar lor visurilor.

Senzaţiile de mister se-ncheagă

În adormirea clipei rătăcite

A mai rămas decât în şagă

Să te privesc prin umbre amorţite.

Adorm şi mă trezesc deodată

E prematur pentru matur

Am inima de-apururi alungată

Şi mă opresc la gândul meu cel sur.

Alarma vieţii e ameţitoare

Stropii de gând îmi bat răzleţ în minte

N-a mai rămas decât o minunată floare

Ce mă seduce tenace şi cuminte.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->