Starea de amorţire este bună
Privită prin desişul gândurilor
Că îmi aminteşte că-ntr-o lună
Voi fi tributar lor visurilor.
Senzaţiile de mister se-ncheagă
În adormirea clipei rătăcite
A mai rămas decât în şagă
Să te privesc prin umbre amorţite.
Adorm şi mă trezesc deodată
E prematur pentru matur
Am inima de-apururi alungată
Şi mă opresc la gândul meu cel sur.
Alarma vieţii e ameţitoare
Stropii de gând îmi bat răzleţ în minte
N-a mai rămas decât o minunată floare
Ce mă seduce tenace şi cuminte.

Comentarii
Frumoase versuri!
Am inima de-apururi alungată
Şi mă opresc la gândul meu cel sur." Frumos!