Am pătruns prin efracţie
În ochiul pământului -
O lentilă concavă...
Convex, am fuzionat cu oceanul
De fluturi de sticlă
Din care lacrimi transparente
Şi reci,
Mereu se ridică...
Câteva secunde am călătorit
Pe aripi de vis.
Milenii înspre geneza pământului
Fuzionau cu geneza firii...
În peştera tăcerii am devenit
Celulă din carnea lui Iisus.
Coastă de Evă s-a făcut pod...
În minus infinit căutam ceasul,
Dar nu l-am găsit.
Am scormonit mai departe...
N-am găsit decât moarte -
Atomi risipiţi, căzuţi la-ntâmplare
În ochiul pustiu.
M-am întors, iar acum, în ochiul meu viu,
Privesc printre gene
O lume absentă,
Siberia vieţii eterne..
-->
Comentarii
Superbe versuri!