Călătorii geodezice, Austria – toponimie, hidronime (II)

 

(postarea precedentă)

 

Hidronime: nume de ape (fluvii, râuri, lacuri)

 

Moto: „Lumina străluceşte chiar dacă orbul n-o poate vedea.” Proverb austriac

 

Am scris în articolul precedent despre macrotoponimele Austria și Wien. Se pare că cele mai vechi toponime sunt hidronimele, așa că acum „intrăm la apă” (pușchea pe limbă!). Austria, cu peisajul ei alpin, are numeroase ape curate, între care râuri, lacuri, izvoare etc., asta deoarece nu aruncă peturi de plastic sau alte resturi pe oriunde... Hidronimele sunt nume de (corpuri) de ape. Orice comunitate care se respectă consideră apa o bogăție care trebuie protejată și păstrată „curată”! În acest scop definește corect, așa cum face Austria, hidrologia (s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor raționale în economie. – Din fr. hydrologie. Sursa: DEX '09 2009), dar și hidrografia (s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie. Sursa: DEX '09 (2009).

Imediat ce au cunoscut apele, izvoare, pâraie, râuri, lacuri, fluvii, mări, oceane, oamenii le-au dat nume proprii, numite hidronime (s. n. Cuvânt care denumește o apă. – Din fr. hydronyme. Sursa: DEX '09 (2009). Și în timp a apărut și hidronimia (s. f. Totalitatea numelor de ape (dintr-o regiune). – Din fr. hydronymie. Sursa: DEX '09 200), parte a toponimiei (s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie. Sursa: DEX '09 2009). Austria nu are ieșire la mări și oceane, așa cum avea Imperiul Austriac din centrul Europei.

 

Hidronime pentru râuri și fluvii

 

1979393483?profile=RESIZE_1024x1024

Austria, harta râurilor

 

Vom exemplifica principalele hidronime și etimologia lor. În ordine alfabetică, râurile din Austria sunt Ager, Alm, Bregenzer Ach, Breitach, Donau (Dunărea), Dornbirner Ach, Drava, Enns, Erlauf, Fischa, Gail, Glan, Gölsen, Gurk, Ill, Inn, Isar, Kamp, Kitzbühler Ache, Krems (Austria Inferioară), Krems (Austria Superioară), Lech, Leitha, Loisach, Lužnice, Morava, Mura, Mürz, Piesting, Pinka, Rába, Rhine, Saalach, Salza, Salzach, Sill, Thaya, Tiroler Achen, Traisen, Traun (Danube), Vils (Lech), Wien, Ybbs și Ziller. Numele provin din cele mai vechi timpuri.

Numele râului Ager a fost dat de celți, așadar aparține stratului celtic,  deoarece provine de la cuvântul celtic Agria, care înseamnă „(s)curgere rapidă" - o indicație a curentului puternic al râului. În foarte multe hidronime apare cuvântul „Ach” sau sufixul „*ach”, tot de origine celtică și care înseamnă (râu). Se folosea și Ach, dar și Ache, legat de „aqua” („apă”) din latină și vechiul cuvânt german „Aa”. Cuvântul în contextul unui râu bavarez sau austriac  înseamnă „râu sau pârâu cu cu o viteză mare ". Sufixul „*ach” este folosit în special în sudul Germaniei și în Austria și am văzut că s-a folosit și în Transilvania. Unii spun că din celtă a apărut vechiul cuvânt german „aha”, curs de mare înălțime sau apă curgătoare, cu sinonimele „-a”, „Aa”, „-aar”, „-aue”, „-ohe”, explicate când am tratat toponimia germană.

 1979393617?profile=RESIZE_1024x1024

Ager în aval de Schwanenstadt (https://de.wikipedia.org/wiki/Ager#/media/File:Laufkraftwerk_Hart_-_upstream.jpg)

 

Și așa există Bregenzer Ach (Bregenzer Ache sau Bregenzerach, „râul din Bregenz, din landul Vorarlberg), Dornbirner Ach  (Dornbirnerach sau Dornbirner Ache), adică râul care trece prin localitatea Dornbirn (numele așezării apare pentru prima dată la 15 octombrie 895 sub numele de Torrinpuirron într-un document scris în limba latină al mănăstirii St. Gallen. Acest cuvânt înseamnă Curțile lui Torro, unde Torro era un locuitor din localitatea Dornbirn de acum). 

Kitzbühler Ache (Großache - „Râul Mare”) este râul care trece prin localitatea Kitzbühel, care e  și numele unui munte din Alpi, numele unui „horn” montan și al unei stațiuni de iarnă. Loisach se varsă în Isar. Numele Loisach are la bază cuvântul indo-european leubh, adică „dulce”. Primește consoana  „s” ca un sufix, apoi și pe ach. Numele se referă la cursul „lin”, „dulce”, al râului. Numele vechi sunt Liubasa (1003), Lyubasa (circa 1052), Liubisaha (1148-1155), Livbisaha (secolul XII), Liubsaha (1258), Leusach (1332), Leusach (1348) (1536) și în final, în 1553, devine Loisach. Dar stratul slavon a avut vreo influență că dacă ne gândim la ljubiti - „a iubi”, în slavonă (ljubezen – „iubire”).

Saalach se trage din cuvântul Saal, o formă veche a lui Salz („sare”), cu sufixul „*ach”, care înseamnă un râu mic. Cum se „sare” de la „sare” la râu mic, austriecii știu! Râul Salzach, cu lungimea de 225 km, este cel mai lung afluent al Innului, care face graniță naturală între Austria și Germania pe o lungime de 59 km. Cum este legat de Salzburg, vedeți legătura și aici cu „sare”ea, adică vechiul cuvânt Salz!

Alm se trage din vechiul cuvânt german alba, din cuvântul latin albus (alb). Despre Drava, care se varsă în Dunăre, se zice că ar veni de la cuvântul istoric Dravus, el însuși de origine necunoscută, fie celtică, fie veche europeană. Legătura cu Morava, cu sufixul „*ava” (apă) este evidentă. De Morava am scris, format din vechiul cuvânt ceh „moře” (mare) cu sufixul „*ava”, care înseamnă „apă mare”.

Pentru Enns, râul cu hidrocentrale care trece și prin Enns nu se știe etimologia. Dar pentru români e important. După secolul al VI-lea apare „Land der Enns“, dar pe aici au fost și slavii. Pe vremuri exista „Austria de mai sus  de Enns” și „Austria de sub Enns”. Valea lui Enns a fost mult timp una dintre principalele rute spre Transilvania Alpină, pentru comerț și trafic. Pe aici precis au trecut vlahii spre Moravia! Să nu se fi oprit unii din ei pe aici? E de săpat!  Există acum numeroase centrale electrice pe Enns.

  Erlauf este un afluent al Dunării, în districtul Melk din Austria Inferioară și, parțial, în Styria, cu aproximativ 70 km lungime și se varsă în Dunăre la Pöchlarn (fortăreață și bază navală romană, când râul se numea Arelape, la gura veche fiind astăzi orașul târg Erlauf). Numele de acum provine din vechiul nume Erlaf.

Gail (Zelia în friuliană, Zilja în slovenă) este cel mai mare afluent pe dreapta al Dravei. Numele de râu Gail sau Geile, este unul dintre numele foarte vechi din Carintia, se pare că de la iliri, ceea ce înseamnă „creștere, inundație". În antichitatea târzie, râul este menționat în limba latină ca Licas/ Licus/ Lica, iar în jurul anului 800 ca Cellia. Lech, râul bavarez tirolez se numea și Licus. Licus este identic din punct de vedere etimologic cu Gail și se bazează pe rădăcina indo-europeană (v)leiqu – „umed, lichid". În 1090, râul se numea Gila.

Glan (în slovenă Glina, nume de râu ce există și în România) este un râu din Carintia, afluent al Gurk-ului. A fost menționat mai întâi ca Glana într-o faptă de donație a împăratului Otto al II-lea la Reichstag-ul din Verona din 983. Numele derivă din celticul (Noric) glanos, ceea ce înseamnă „luminos, clar", „dinspre soare-răsare (est)” (vezi Noricum din primul articol) de la Glanis, Glanum, Glen („curat"). Gölsen curge prin Gölsental (valea Gölsen) și este un afluent al Traisen-ului din districtul Lilienfeld din Mostviertel din Austria Inferioară. Cum a fost numit râul în vremurile celților și romanilor nu se știe. Numele Gölsen provine din Evul Mediu și este derivat din vechiul cuvânt sloven golcan, ceea ce înseamnă „chicot” (râs înfundat) și este o indicație sigură a unei așezări slavice în Gölsental (tal – „vale”).

Gurk (Krka în slovenă) este cel de-al doilea râu ca lungime din landul Carintia, cu o lungime de 157 km.  Râul Inn, având o lungime de 517 km, este unul din cei mai lungi afluenți ai Dunării și curge pe teritoriul a trei țări, Elveția, Austria și Germania. Provine din vechiul cuvânt inn („locuință, casă, cameră, cazare"), asemănător cu englezul inn și islandezul inni („loc de locuit, locuință").

Isar este un fluviu din Tirol (Austria) și Bavaria (Germania), cu o lungime de 292 kilometri, în aval de Deggendorf. Se pare că numele râului are rădăcinile ipotetice europene „(fließendes) Wasser“, adică „apă (care curge)”, redusă în limbile moderne la starea solidă a materiei apei eis („gheață"). Râul este menționat pentru prima dată în 763 ca „Isura" în cartea tradițională a lui Hochstift Freising. Nu există nicio legătură cu Isărescu și cu cel ce se ia mereu de el (Isar, PNL)!

Kamp este un râu în Niederösterreich, cu o lungime de 153 km. Numele Kamp este de origine celtică, din adjectivul kamb („strâmb") și este unul dintre cele mai vechi nume din regiune. Nu numai râul principal este numit Kamp, dar și unii afluenți se numesc la fel. Există și două nume de râuri Krems (Austria Inferioară, Austria Superioară), dar vă lăsăm să le descoperiți!

E interesantă părerea colegului Mihai Bocioacă, de la Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor. Pentru Mura, Mürz din Austria, Slovenia, Ungaria, Morava din Cehia si Serbia, Murg din România şi Germania, Mureș din România ș.a. Crede că rădăcina este dacică (Mur – „mlaștină, mocirlă,...”) și s-a generalizat.  Acest nume se mai păstrează în germană însemnând mlaştină, mocirlă, noroi, torent de pietre, în engleză - moor, în spaniolă există Muros, Murcia, în italiană există Murano, iar în mongolă la râu se spune muren.

Și așa mai studiați și Lech, Leitha, Lužnice, Mura, Mürz, de care am scris, Piesting, Pinka, Rába, Salza, Sill, Thaya, Traisen, Traun (Danube), Vils (Lech), Wien, Ybbs și Ziller.

Așa că noi ne oprim la ultimele două mai importante, Rhine și Donau (Danube), că ne interesează. Așadar Rhine, adică Rin (în latină Rhenus, în retoromană Rein, în germană Rin, în franceză Le Rhin, în italiană Reno, în olandeză: Rijn) este un fluviu european care izvorăște din cantonul elvețian Grisons în sud-estul Alpilor elvețieni, trece prin Elveția, pe granița franco-germană, prin Germania și Țările de Jos și se varsă în Marea Nordului. Cel mai mare oraș de pe Rin este Koln (Cologne, Colonia), Germania. Este al doilea cel mai lung fluviu din Europa de Vest (după Dunăre), cu 1.230 km, fiind coloana vertebrală a Europei renane, spațiul econimic cel mai dinamic al Europei de vest.  Variantele de nume ale Rinului în limbile moderne sunt derivate din numele galic Renos, care exista în epoca romană (secolul I î.Hr.) sub forma greacă Ῥῆνος (Rhēnos), în latină Rhenus. Fluviul dă numele său Renaniei, regiune din vestul Germaniei, celor două  landuri ale Germaniei, Renania de Nord - Westfalia (Nordrhein-Westfalen) și Renaniei-Palatinat (Rheinland-Pfalz), ca și celor două departamente franceze, Rinul Superior (Haut-Rhin) și Rinul Inferior (Bas-Rhin).

 

 1979395522?profile=RESIZE_1024x1024

Rinul superior (https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=331716)

 1979395615?profile=RESIZE_1024x1024

Părțile centrală și de nord ale deltei Rhine-Meuse; Rotterdam e legat de Constanța prin Dunăre și Rin

1979397812?profile=originalDelta Rhine-Meuse

 

Ortografia în limba engleză Rhin, Rin, cât și în limba germană și franceză Rin, Rhin se datorează influenței ortografiei grecești. Genul numelui celtic este masculin și rămâne masculin în germană, olandeză și franceză.

Încetișor ajungem și terminăm cu Donau, adică Dunărea, al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga), cu un debit de aproximativ 6.855 m³/s și o lungime totală de 2.857 km. Izvorăște din Germania și trece prin zece țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina), un record mondial.

Dunărea se formează din unirea a două râuri, Brigach și Breg. Desparte Munții în Engtälern, cele mai frumoase peisaje fiind la Beuron, Wachau, Porțile Hainburg (Porțile Pressburg, Pressburg fiind denumirea veche a Bratislavei) și Porțile de Fier. Prin Delta Dunării se varsă în Marea Neagră, cu trei brațe printr-o deltă unică în Europa. Trece prin capitalele Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. Dacă am reface porturile dunărene și am acorda o mai mare atenție celui mai ieftin transport de bunuri, ce bine ar fi! Iar dacă Bucureștiul ar fi fost legat de Dunăre prin canalul care fusese realizat înainte de 1989 cam 75-80%, alta ar fi fost situația acum...

 1979397916?profile=RESIZE_1024x1024

Sistemul orografic al bazinului Dunării

 1979398045?profile=RESIZE_1024x1024

Suprafața de captare și principalii afluenți ai Dunării

 1979398171?profile=RESIZE_1024x1024

Trei râuri din Passau: confluența dintre Inn, Dunăre (centru) și Ilz

 

Și Dunărea, ca majoritatea râurilor din lumea vorbitoare de limbă germană, este de sex feminin. Numele Dunării a fost Tuuowe (Tonyw, Donaw). 
Toate numele moderne ale fluviului, rspectiv Donau în germană, Dunărea în română, Dunav în bulgară, sârbă și croată, Donava în slovenă, Duna în maghiară și Dunaj în slovacă, rusă, poloneză, cehă și ucraineană au derivat inițial din denumirea în latină Danuvius (nume de râu și de zeu). Dunărea, ca și numele râurilor Dnepr, Dnister, Donets și Don este de origine iraniană sau celtică. O cercetare lingvistică detaliată este dificilă, deoarece ambele triburi au pătruns în aceeași măsură pe Don și pe Dunăre; în plus, limba celtică și cea persană sunt limbi indo-europene și, prin urmare, cuvântul „râu“ în vechea persană (Danu, Don) și în celtică (v. Donwy în velșă) au aceeași rădăcină indo-europeană „*dʰenh₂-” - „curs”.

În cele mai vechi timpuri Dunărea a avut două nume: pe cursul inferior  Ister sau Hister (Danaistru) sau la anticii greci Istros (Ἴστρος), adică Istru, Dunărea fiind doar cursul superior. Unele orașe romane de pe cursul inferior al Dunării au purtat suplimentar cuvintele „ad Istrum” - cum ar fi Nicopolis ad Istrum. Acest cuvânt indo-european „*heisr-” este un hidronim general, însemnând repede, ca și cuvintele celtice „Ys” („rapid) și „ura” („curs de apă“). Ys poate veni și de la Altus din latină (mare).

Danubius, Donau, Dunărea ș.a. conţin etimonul don, dan, dun, de la izvor (eschingen - ieşire, care nu apare în dicţionare), până la vărsare, unde mai multe râuri din Rusia meridională de azi se numeau cu acelaşi etimon, care exprimă o caracteristică hidrologică, adică râuri mari, adânci, cu viteză mare de curgere (există și un oraș Donaueschingen  în Munții Pădurea Neagră). Dintre ele amintim: Don, Nistru, Boristene, iar Volga se numea Itta/Ittl/Rha, iar in România mai sunt un râu Dunărea în Dobrogea, Dunăriţa lângă Blaj, topicele Histria, iar în Franţa Istres și în Italia Istrana.

„Pentru cei care nu știu termenul, dăm definiția: etimon sn [At: DR. IV, 784 / S și: (după fr) etym~ / Pl: ~oane, ~uri / E: fr étymon] (Lin) Cuvânt din care derivă un cuvânt al unei limbi Si: etimologie (5). Sursa: MDA2 (2010). Acest etimon pare a satisface cel mai bine explicarea originii lui dacice, de la Dacia/Dania, adică apa care aparţine şi curge în totalitate pe teritoriul vechii Dacii şi culege afluenţii săi numai din ţinuturile dacice.

 

 1979400374?profile=RESIZE_1024x1024

Constanța legată de Roterdam prin Dunăre și Rin

 

 

Canalul Rin-Main-Dunăre (în germană Rhein-Main-Donau-Kanal; numit și canalul Main-Donau, canalul RMD sau canalul Europa) se află îBavaria, Germania, de la Bamberg, prin Nuremberg, la Kelheim, leagă Marea Nordului și Marea Neagră, creind o rută navigabilă între Erotterdam (Olanda) și Constanța (România), portul pe care îl vor acaparat olandezii ca să ne accepte în zona Shengen (după ce au luat șantierele navale din Galați și din Mangalia). Canalul lung de 171 km leagă între ele două delte minunate, Delta Dunării și Delta Rhine-Meuse. Și fiindcă am dat imaginea satelitară a primei delte, să o dăm și pe a noastră! Când ați vizitat-o ultima dată?

 1979400446?profile=RESIZE_1024x1024

Imagine satelitară Delta Dunării (2000, imagine Landsat interpretată)

 

 

 

Nume de lacuri

 

                 Pe când unii politicieni, dar și cei care, chipurile, le „#rezist”ă, cad din lac în puț, noi trecem de la râuri la lacuri! Analizăm numele câtorva lacuri, ordonate în ordinea descrescătoare a mărimii suprafeței. Pentru fiecare lac sunt trecute între paranteze landul din care face parte, suprafața în kmp și adâncimea maximă în metri. Se observă că fiecare denumire este formată din două cuvinte - cel de al doilea fiind cuvântul „See” (lac) - sau dintr-un cuvânt cu sufixul „*see”.

Wörthersee (în Kärnten, 19,4 kmp, 85 m) este lacul cu suprafața cea mai mare. Hidronimul în slovenă este Vrbsko. Lacul este menționat în 1143 ca Werdse, derivat din numele satului Maria Wörth, sat menționat întâi în documentele din anii 875-883 d.Hr. cu numele Uueride. Satul Wörth este situat pe o insulă devenită peninsulă. Dar pentru insulă era și vechiul cuvânt Werd (în vechea germană weride). Existau și alte nume, de exemplu Klagenfurter și Veldener See. Acesta din urmă reflectă și numele sloven Vrbsko jezero (Vrba = Velden). Vrba este salcie și  vine din proto-slavicul *vьrba. Și  ca să vă distrați cu împrumuturile lingvistice, aflați că există în diferite limbi vecine cuvintele vrba în cehă, varbă în polab(ian)ă, wierzba în poloneză, vŕba în slovacă, wiyrzba în sileziană, wjerba în sorbiana de jos și în sorbiana de sus! Ca să vedeți cum se duce vorba! Că nu e nicio legătură cu „vórbă și (vechĭ) dvórbă f., pl. e (vsl. dvorĭba, curte, adică „adunare”, ca și cuvînt, taĭfas și zbor. sursa: Scriban (1939)”.

 1979400629?profile=RESIZE_1024x1024

Vedere de la Pyramidenkogel la nord peste lac pe Pörtschach (2012; https://de.wikipedia.org/wiki/Wörthersee)

 

                 Mondsee (în landul Oberösterreich, 13,8 kmp, 68 m) este lacul lângă care au fost descoperite în 1864 resturi de case din cultura neoliticului. Mondsee își trage numele din Mann („om”), numele unei vechi familii nobile (cu nobili ăștia o lămurim noi odată). În decursul timpului, Mannsee (lacul omului) a devenit Mondsee. Potrivit legendei, ducele Odilo din Bavaria a ieșit noaptea în spatele zidului dragonului și a avut un accident. A recunoscut că doar cu puțin timp înainte visase luna care „s-a reflectat în lac”. Și așa s-ar născut fi numele Mondsee (luna din lac) în legenda populară! „Vorbe, vorbe, vorbe...” Vorba lui Shakespeare!

                 Millstätter See (în landul Kärnten, 13,3 kmp, 141 m), potrivit legendei, este denumit după „mille statuae” (în latină „o mie de statui"), pe care ducele de Carteson Domitian le-ar fi aruncat în lac după ce s-a convertit la credința creștină. Etimologia, totuși, de duce la numele Milsstatt, o așezare pe pârâul Mils. Numele acestui pârâu, la rândul său, derivă din cuvântul pre-slav „melissa”, care înseamnă „pârâu de munte” sau „curs (de apă) de deal”. Acest pârău ar fi fost Milsbach, acum probabil Riegenbach, care se varsă în lacul Millstatt. Dar dacă ne gândim că vechiul Mill (acum Mühle) înseamnă moară (mlin în slovenă), nu o fi fost pârâul Milsbach cel cu multe mori? Iar e de săpat!

            Wolfgangsee (în Salzburg, landul Oberösterreich, 12,8 kmp, 113 m) a avut numele Abersee, inspirat din latină, „ad Abriani lacu" (lacul Abrian) în anul 788 (lat. lacus. sursa: DEX '09 - 2009). O origine celtică a numelui este exclusă. Unii asociază numele lacului cu vechiul nume de  persoană Aparin.

                 O denumire a lacului spre satul Sf. Wolfgang (calea lupului) se găsește pentru prima dată ca „Wolfgangersee“ (lacul lupului <<șef de haită>>) în 1381, dar mult timp a rămas o excepție. Numele așezării a apărut pe primele hărți ale secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, dar o deplasare finală a numelui de la „Abersee“ la „Wolfgang“ este atribuită turismului în creștere rapidă în zonă după al doilea război mondial. Lacul Wolfgang este astăzi rar numit „Abersee".

                 Numele „Abersee" a trecut de-a lungul timpului la întreaga zonă din jurul lacului. Astfel, în 1599 se vorbește despre Sf. Wolfgang „în Aberseeischen Gebürg [= munții]". Și a primit acest nume și o așezare situată pe lacul Zinkenbach (după râul omonim), care acum se numește satul Abersee, în municipiul Sf. Gilgen și în districtul municipiului Strobl.

                 Ossiacher See (în landul Kärnten, 10,8 kmp, 52 m) are numele în slovenă Osojsko jezero. Orașul principal de pe malul lacului este Ossiach cu faimoasa mănăstire Ossiach, dar cel mai mare municipiu este Villach, cu cartierul Landskron. Alte așezări sunt Annenheim, Sattendorf și Steindorf, din districtul  Bodensdorf.

                 Mânăstirea Oasiach a fost întemeiată în jurul anului 1000. Biserica mănăstirii a fost menționată într-o diplomă în 1028, aici apărând primul ordin benedictin din Ducatul din Carintia. Mânăstirea a fost dezvoltată într-un centru ecleziastic și cultural al regiunii, deși în afara zidurilor sale nu a apărut nicio gospodărie mai mare. După desființarea mănăstirii din ordinul împăratului Iosif al II-lea în 1783, zona rurală face parte din 1850 din extravilanul localității Steindorf. localitatea Ossiach a fost înființată abia în 1904. Proveniența denumirii lacului și localității nu este certă.

                 Și așa, lacuri cu suprafațe mai mare de 5 kmp sunt Hallstätter See (în Oberösterreich), Achensee (în Tirol), Weißensee (în Kärnten) și Wallersee (în Salzburg            ). De notat că numele Hallstätter See vine de la localitatea Hallstätt de lângă lac, de la care a luat denumirea o perioadă istorică a epocii fierului.

                 Rezumând, hidronimele aparțin straturilor celtic, german, slav de toponime. Descoperirile noi în lingvistică, arheologie și geografie duc la îmbogățirea cunoștințelor de toponimie.

 

Să fiți (prea)iubiți! Studiați apele, dar să nu intrați la apă, că în viitorul articol ne vom urca în zone alpine!

 

(continuare)

 

Constantin NIŢU

 

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Splendidă imagine! Fac ce fac și tot la România mă gândesc. Cum punem în valoare tot ce avem în minunata nostră țară? Cum construim infrastructura, astfel ca străinii, din vest, din sud, din nord, din est, să aibă mai rapid acces la locuri de vis? Respect!

Acest răspuns a fost șters.
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Produsul de mai sus este o medalie realizată de firma privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi…
Acum 11 minute
Ioan Muntean – budoarul zorilor (cybersonet XLVII) prin Cronopedia
Sursă: Ioan Muntean – budoarul zorilor (cybersonet XLVII) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton…
Acum 8 ore
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, noiembrie
25. (poezie, cybersonet)

budoarul zorilor (cybersonet…
Acum 8 ore
Ioan Muntean a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - budoarul zorilor (cybersonet XLVII) în Cronopediada grup
Acum 8 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, noiembrie
25. (poezie, cybersonet)

budoarul zorilor (cybersonet…
Acum 9 ore
Pop Dorina a apreciat discuția lui Victor Bivolu EPIGREBUS (18) - careu definiții rezolvat în Hobby-Club Cronopedia
Acum 12 ore
Pop Dorina a apreciat discuția lui Victor Bivolu FARMECUL CARTOFILIEI - MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – ȘCOALA NORMALĂ DE BĂIEȚI ȘI BANCA POPORULUI DIN MUNICIPIUL TECUCI, JUDEȚUL GALAȚI în Hobby-Club Cronopedia
Acum 12 ore
Pop Dorina a apreciat discuția lui Victor Bivolu CULTURĂ PRIN INSIGNOGRAFIE – FEDERAȚIA CORURILOR GERMANE DIN ROMÂNIA în Hobby-Club Cronopedia
Acum 12 ore
Ioan Muntean – budoarul răsăritului (cybersonet XLVI) prin Cronopedia
Sursă: Ioan Muntean – budoarul răsăritului (cybersonet XLVI) – Cronopediada grup – Cronopedia…
ieri
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
SURSA =…
ieri
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Această carte poștală prezintă două monumente arhitectonice de referință din municipiul Tecuci,…
ieri
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Piesa de mai sus este o insigna realizată în anul 1892 cu ocazia înființării Federației Corurilor…
ieri
Mai Mult…
-->